Testament de haiduc

Iubito, m-au ranit in lupta,

Si-n piept ma arde-un glont hain.

De-abia respir; viata mi-e supta

De parc-avea flinta venin.

Sfarsit, te rog, de vrei, de-acuma

Incaleca pe calul meu.

Pe urma mea sa-ti calce urma,

Sa-mi fii zmeoaica, sa-mi fii zmeu.

Sa-ti fie codrii frati de cruce,

Doar ei sa stie taina ta:

Ca-n loc sa duci o viata dulce

Mai mult iubit-ai a lupta.

Si de te-or intreba vreodata

Prin care vagauni m-ascund

Sa nu le spui ca sunt in groapa

Sa le-arati codrul fara fund.

Si sa mai stii ca daca-n lupta

Viata-ti va fi de moarte supta

In Cer la mine vei veni

Si-n veci de veci ne vom nunti.

Eu iar te rog, de vrei, de-acuma,

Pe urma mea sa-ti calce urma ...


Suspin

O, cat mi-as fi dorit, iubit Iisuse,

Cu magii la ieslea-Ti sfanta sa ma-nchin,

Ca dar sa primesti si colindul meu lin

Langa Fecioara care Te nascuse.

Cat m-as fi bucurat daca batranul

Ce Te-a primit pe bratele-i la Templu

As fi fost eu. M-ai fi-mbiat sa-mi umplu

Tot sufletul de Tine, dulce Pruncul.

Iordanul de-ar fi vrut sa ma primeasca

Pe malu-i cand Botezatorul turna

Pe fruntea Ta apa - in inima mea

Cainta incepea sa-nmugureasca.

Schimbarea la Fata de as fi privit

Pe Muntele Tabor cu-ai Tai apostoli

In bine ma schimbai. Si de grele boli

Sufletu-mi patimas l-ai fi tamaduit.

Si daca la crunta Ta rastignire

Cu Maica Ta sfanta as fi suferit

Ma preschimbam in giulgiu. Sa fi sorbit

Tot sangele cu iz de nemurire.


In rugile cand la icoana suspin

Sa Te-ntalnesc, sa Te vad fata-n fata,

Parca-mi soptesti ca-n putina mea viata

Iti pot fi Golgota - sau nou Viflaim.

Nu vreau sa Iti fiu rana, nici durere,

Ci Simon din Cirene vreau sa Iti fiu.

Sub cruce vreau s-ajung, oricat de tarziu,

Sa pot indulci paharul cu fiere.

Dragostea Ta mi-e scut tare de arama

Si-mi da nadejde pe-acest navalnic drum.

Atinge, Iisuse, al meu suflet precum

Te-ai atins de-a Veronicai mahrama.


Ctitorii de taina

Am visat o biserica mare, foarte ciudata:

Era construita din cartile Parintilor

Asezate ca niste caramizi, cu multa grija,

Atat de firesc incat nu te mirai

Cum de biserica sta in picioare.

Incercam sa ii inteleg taina

Si o priveam cu multa atentie:

"O, cate carti alese sunt aici,

Fericit este cel care le are! "

M-am gandit - si am intrat inauntru.

Am gasit oameni luminati la chip,

Imbracati in vesminte de sarbatoare.

O voce ingereasca mi-a zis:

"Nevointa lor a fost aparte;

Au muncit din greu si au strans bani

Cu care au luat mancare duhovniceasca.

Au cumparat cat mai multe carti,

Carti care acum par caramizi,

Si le-au daruit celorlalti.

Si din banutii vaduvei

S-a ctitorit Catedrala Cartilor ... "





POVESTI PENTRU COPIII MARI SI MICI | Picaturi bune | Povesti cu iubire | Doctorul doctorilor | Cordonul bunicii - poveste pentru copiii necajiti si parintii lor | Zidurile din suflete | Gemenii | SCENA 1 | SCENA 2 | SCENA 3 |

© um.co.ua -