SCENA 3

  1. SCENA 1
  2. SCENA 1
  3. SCENA 1
  4. SCENA 2
  5. SCENA 2
  6. SCENA 2

ANDREI, OANA, PORTARUL, COPILUL, PERSONAJUL ??IN NEGRU, FEMEIA DE SERVICIU

ANDREI: E tulburator ce-mi spui. Convertirea lui e parca scoasa din carti. E aproape de necrezut. Pare poveste curata. Si cum a ajuns preot?

OANA: Cand si-a dat seama ca nu era singurul care fusese lovit de deznadejde si de singuratate, cand si-a dat seama cata nevoie au oamenii de cineva care sa ii apropie de Dumnezeu, a hotarat sa faca seminarul teologic. Si, in cativa ani, cand parintele batran din satul nostru a murit, tata i-a luat locul.

ANDREI: Vreau neaparat sa il cunosc pe tatal tau. Stii, cand ai inceput sa vorbesti despre tara calugarilor, te-am privit cu oarecare neincredere. Credeam ca esti o filoloaga care vrea sa se bage unde nu ii fierbe oala.

OANA: Filoloaga incerc sa fiu ...

ANDREI: Si iconarul ... ce idee extraordinara a avut ...

OANA: Vezi pana unde poate duce iubirea pentru celalalt? Ideea cu icoana aceea i-a venit numai din prea multa grija si dragoste pe care o avea fata de tata.

ANDREI: Si dragostea a fost simtita si rasplatita pe masura. Cat de mult s-a bucurat iconarul afland ca finul sau a devenit preot ... A apucat sa il vada, nu?

OANA: Da, mai traieste si astazi. E un om cu totul deosebit. Imi dau seama ca fapta lui de altadata seamana izbitor cu modul in care parintele din povestea lui Ilie a stiut sa ii aduca pe credinciosi pe drumul cel bun. Un mod extrem de riscant, dar pentru ca a izvorat dintr-o inima plina de dragoste a dat roade.

ANDREI: Eu nu am prins povestea lui Ilie si nu stiu la ce te referi. Intoarcerea tatalui tau mi se pare cutremuratoare mai ales prin faptul ca e reala.

OANA: Cu aceeasi iubire arzatoare ar trebui sa vegheze orice nas asupra finului sau, orice parinte asupra copiilor sai, orice sot asupra sotiei lui.

ANDREI: Si orice preot asupra turmei sale ...

OANA: Nu e o utopie, e iubirea pe care ne-o cere Hristos. Si chiar daca de multe ori trebuie sa o aratam prin lucruri care par banale, care nu par iesite din comun, aceasta se datoreaza smereniei care insoteste iubirea adevarata. De multe ori cei care cauta numai metode originale pentru a-si arata iubirea o fac nu din prea plinul dragostei, ci tocmai pentru a masca putinatatea sentimentelor pe care le au pentru ceilalti. In timp ce la oamenii care iubesc smerit, cu cat dragostea lor pare mai ascunsa, cu atat e simtita mai puternic. Si tocmai acesti oameni, printre care se numara si nasul tatalui meu, sunt capabili de faptele cele mai originale atunci cand situatia o cere. Dar aceasta originalitate e dovada nu a unui suflet mandru si dornic de a iesi in evidenta cu orice pret, ci dovada unei inimi care sangereaza pentru nevoile aproapelui.

ANDREI: Imi pare bine ca discutam lucruri atat de serioase. Nu prea aveam stare sa imi spui povesti.

OANA: Povestea despre tara calugarilor e foarte serioasa. Desi nu am timp sa ti-o spun acum, dupa atatea paranteze, iti spun ce anume vroiam sa transmit prin ea. Ca desi aparent inversez ierarhia dintre casatorie si calugarie, descrierea pe care o fac nuntii nu numai ca nu dauneaza monahismului, ci dimpotriva. Daca ai citi ce am scris ai vedea nu numai ca nu ponegresc calugaria, ca niciun crestin nu are dreptul sa faca asa ceva, ci chiar sustin ca e o crima ca cei care au chemare spre monahism sa ramana in lume. Fiecare sa traiasca potrivit chemarii sale.

Imaginea nuntii din poveste - cu soti care se pregatesc pentru nunta in post si rugaciune, care se jertfesc pentru folosul celorlalti, care pun binele aproapelui deasupra binelui propriu - e imaginea nuntii crestine asa cum ar trebui sa fie inteleasa de catre toti. Din moment ce exista conceptia ca toti cei care vor sa traiasca pentru Dumnezeu se calugaresc, povestea mea incearca sa dovedeasca contrariul.

ANDREI: Nunta din povestea ta e zidita din caramizile monahismului. E adevarat, o poveste e doar o poveste, dar tara calugarilor e absolut utopica.

OANA: Evident ca e utopica, insa daca afirmi ca viata familiei din poveste o vezi zidita din caramizile monahale, te inseli. Ce a fost mai intai? Familia crestina sau manastirea? Stii bine ca mai intai a fost familia.

ANDREI: Da, manastirile au aparut mai tarziu.

OANA: Chiar daca aparent familia crestina si-a pierdut din importanta, si-a pierdut din stralucire, nu inseamna ca, daca o apreciem la justa ei valoare, o altoim cu monahismul.

ANDREI: Fie, ai dreptate.

OANA: Se poate trai crestineste in lume. E greu, e dificil, dar nu imposibil.

ANDREI: Sfantului Antonie cel Mare i s-a descoperit ca in vremea sa traia un medic care canta "Sfinte Dumnezeule" alaturi de cetele ingeresti.

OANA: Iar Sfantului Macarie cel Mare i s-a descoperit ca erau in lume doua femei care ii depaseau masura duhovniceasca.

ANDREI: Exemplele sunt destule.

OANA: Atunci?

(Femeia de serviciu deschide usa, cu o matura intr-o mana si cu o galeata in cealalta.)

FEMEIA DE SERVICIU: Porumbeilor, pot sa matur?

OANA: Nu, se intoarce imediat domnul profesor Mihailescu cu studentii.

FEMEIA DE SERVICIU: A, e marti (Face un semn cu mana), E cercul ala.

(Inainte sa inchida usa, prin spatele ei intra in sala Personajul in negru.)

ANDREI: E bine sa ma mai gandesc cu calugaria.

OANA: Neaparat.

(Personajul in negru se apropie cu un lant mare de cei doi. Ei nu il vad. Un capat al lantului il prinde de piciorul stang al lui Andrei, iar celalalt capat vrea sa il prinda de piciorul ei.)

ANDREI: Ne-am luat cu povestile si nu am apucat sa observ cat esti de frumoasa.

OANA: Atunci hai sa mai spunem povesti, pana se intorc ceilalti, si dupa aceea vei avea si altceva de observat.

ANDREI: Tu de ce ai scris povestea despre casatorie? Fii sincera! Nu pentru ca te gandesti la maritis? (O ia de mana. Personajul in negru incearca sa lege piciorul drept al Oanei de lant, fara sa reuseasca.)

OANA: Nu. In niciun caz. (Isi trage mana dintr-a lui Andrei.)Ci pentru ca ...

ANDREI (Intrerupand-o): Oana, tu crezi ca viata de familie e asa cum ti-o imaginezi tu? Sunt curios cum vei vedea nunta dupa ce te mariti, dupa ce te lovesti de greutatile gospodariei. Spala haine, fa mancare, ai grija de copii ...

OANA: Sunt maritata, omule! (Ii arata verigheta de pe deget.)Nu vezi?

ANDREI (Apropiindu-si capul de mana ei): E verigheta? E adevarata?

OANA: Nu, e falsa. Bineinteles ca e adevarata. Asa ca stiu cum e cu gatitul si cu spalatul. Iar despre copii (Se uita la ceas)am o fetita. Acum o ia sotul meu de la gradinita.

ANDREI (Surprins): Nu-mi vine sa cred ca ai copil.

OANA: Al doilea e pe drum. Dar asta inca nu se poate observa.

(Lantul pe care il avea Andrei legat in jurul piciorului se desface.)

ANDREI: Credeam ca oamenii au o parere buna despre casatorie numai inainte de a face acest pas riscant. Stii cum e vorba: dupa luna de miere urmeaza butoiul cu ... mizerie.

OANA: Stiu exact cum e vorba, dar stiu ca pentru mine nu e valabila. Eu nu m-am maritat pentru o luna de miere, ci pentru o viata in care apar si bucurii si incercari, toate cu voia lui Dumnezeu.

ANDREI: Daca nu vorbesti doar din carti, vorbele tale au greutate.

OANA: Stii, cand cant la vioara si ma gandesc la familia mea ...

ANDREI (Nu o lasa sa termine): Canti la vioara?

OANA: Am luat lectii prin liceu. (Aratand spre o cutie in care se afla o vioara.) De atunci o am.

ANDREI: Imi place mult vioara. Te rog, canta ceva.

OANA: Cum sa cant? Nu am timp sa cant. Ceilalti se intorc imediat. Am cantat pentru ei pana acum o ora.

ANDREI (Insistent): Canta macar pana se intorc.

OANA: Ce vrei sa cant?

ANDREI: Balada lui Porumbescu. De cate ori o ascult mi se topeste sufletul.

(Oana se indreapta spre vioara. Personajul in negru o ia inaintea ei in mana, o priveste si o pune la loc. Oana se freaca la ochi.)

OANA: Cred ca sunt obosita. Nu mai vad bine.

(Ia vioara si incepe sa cante Balada. Dupa cateva minute intra pe rand copilul, portarul, profesorul, apoi Ilie si Raluca. Cortina se trage. Melodia continua. Actul se termina si incepe pauza.

Spre sfarsitul pauzei apare pe scena Diogene, acum imbatranit, pe la vreo 50 de ani. Se aude cum ii bate inima; bataile sunt ceva mai rare decat la aparitia trecuta. Felinarul il tine un pic mai jos. Coboara intre spectatori, cautand in continuare ceva. Iese pe la iesirea spectatorilor.)





POVESTI PENTRU COPIII MARI SI MICI | Picaturi bune | Povesti cu iubire | Doctorul doctorilor | Cordonul bunicii - poveste pentru copiii necajiti si parintii lor | Zidurile din suflete | Gemenii | SCENA 1 | SCENA 2 | SCENA 3 |

© um.co.ua -