Vizibilitatea

Lumea are dreptul sa se uite la noi si sa ne judece. Isus ne spune ca dupa cum ne iubim unii pe altii lumea va judeca nu numai daca suntem ucenicii Lui, ci si daca Tatal L-a trimis pe Fiul.1Apologetica finala, impreuna cu apararea si expunerea rationala, logica, este ceea ce vede lumea in crestinul individual si in relatiile noastre comunitare. Porunca de a ne iubi unii pe altii inseamna cu siguranta ceva mult mai bogat decat o simpla relatie organizationala. Aceasta nu inseamna ca trebuie sa minimalizam relatiile corecte in cadrul unei comunitati, dar este posibil ca cineva sa priveasca la un grup organizat numit Biserica si sa nu vada o vindecare substantiala a diviziunii dintre oameni in viata prezenta.

Pe de alta parte, desi exista "Biserica invizibila" (adica toti crestinii din lume), Biserica nu trebuie ascunsa intr-o zona invizibila, ca si cum prea putin ar conta ce vad oamenii. Noi suntem chemati, pe baza lucrarii incheiate a lui Cristos in puterea Duhului, prin credinta, sa manifestam o vindecare substantiala, individuala si comunitara, pe care oamenii s-o poata observa. Si aceasta face parte din apologetica: o prezentare care sa dovedeasca macar intr-o anumita masura ca lucrurile despre care vorbim nu sunt teoretice, ci reale; nu sunt perfecte, ci substantiale. Daca ne multumim doar sa vorbim si sa expunem efectele individuale ale Evangheliei, lumea, care azi e conditionata psihologic, le va respinge cu o explicatie oarecare. Ceea ce lumea nu poate anula prin diverse explicatii va fi o manifestare substantiala, comunitara a concluziilor logice ale presupozitiilor crestine. Nu este adevarat ca Noul Testament prezinta un concept individualist al mantuirii. Individual, da - trebuie sa o primim pe rand; dar ea nu trebuie sa fie individualista. Intai trebuie sa exista realitatea individuala, apoi cea comunitara. Nici una nu va fi perfecta in lumea aceasta, dar trebuie sa fie reale. Am descoperit ca oamenii intransigenti ai secolului al XX-lea nu se asteapta ca crestinii sa fie perfecti. Ei nu ne reproseaza cand, individual ori comunitar, nu gasesc perfectiunea in noi. Ei nu se asteapta la perfectiune, ci la realitate; si au dreptul sa se astepte la realitate, pe baza autoritatii lui Isus Cristos.

Intre oamenii lui Dumnezeu trebuie sa existe comuniune si comunitate: nu o comunitate falsa, instituita ca si cum comunitatea umana ar fi un scop in sine; dar in Bisericile locale, in misiuni, in scoli, si in orice alta parte, trebuie sa fie evidenta adevarata partasie, ca un rezultat al mantuirii individuale initiale. Aceasta este adevarata Biserica a Domnului Isus Cristos - nu doar organizare; ci un grup de oameni, oameni ai lui Dumnezeu cu individualitati distincte, adusi impreuna de Duhul Sfant pentru indatorire particulara fie in contextul local, fie intr-o arie mai vasta. Biserica Domnului Isus trebuie sa fie un grup format din oameni rascumparati si uniti pe baza unei doctrine adevarate. Dar dupa aceea ei trebuie sa manifeste impreuna o "vindecare sociologica" substantiala a breselor dintre oameni care au aparut ca o consecinta a pacatului uman.

Pozitia sociologica a crestinului este ca problemele sociologice care exista, indiferent care ar fi acestea, sunt rezultatul separarii intervenite intre oameni din cauza pacatului. Lumea ar trebui sa poata vedea in Biserica semnele exterioare care arata ca este posibila o vindecare sociologica substantiala in generatia prezenta. Nu ne putem niciodata astepta ca marturia generatiei trecute sa ne suficienta pentru vremea noastra. Putem arata minunile realizarilor trecute, dar oamenii au dreptul sa spuna: "Aceasta este clipa noastra, aceasta este istoria noastra, cum ramane cu ziua de azi?" Nu ajunge ca Biserica sa se angajeze alaturi de stat in vindecarea racilelor sociale, desi acest lucru este uneori important Dar cand lumea poate privi in jur si poate vedea un grup de oameni ai lui Dumnezeu manifestand o vindecare substantiala in sfera relatiilor umane din viata lor prezenta , ea va remarca acest fapt. Fiecare grup de crestini este, ca sa zicem asa, o uzina-pilot, care arata ca se poate face ceva in situatia prezenta, cu conditia sa incepem de unde trebuie

Viata comunitara in Biserica primara a fost foarte puternica in aceasta privinta. Ea nu era perfecta, dar era puternica. Ne-a parvenit marturia ca unul din lucrurile care au zguduit Imperiul Roman a fost ca necrestinii s-au uitat la crestini - o radiografie in largul spectru sociologic existent in Imperiul Roman, de la sclavi la stapani, incluzand chiar si pe unii din casa Cezarului - si au fost obligati sa spuna: "Iata cum se iubesc unul pe altul." "si dragostea aceasta na fost in vid, ci crestinii se iubeau unul pe altul intr-un spatiu al adevarului.




Hegel, poarta de intrare 3 | Hegel, poarta de intrare 4 | Misticismul modern: disperarea dincolo de disperare | Folosirea cuvintelor si a simbolurilor 1 | Folosirea cuvintelor si a simbolurilor 2 | Folosirea cuvintelor si a simbolurilor 3 | Folosirea cuvintelor si a simbolurilor 4 | Folosirea cuvintelor si a simbolurilor 5 | Crestinismul istoric si dilema omului | Identificarea punctului de tensiune |

© um.co.ua -